Islanda –un ultim bastion in lupta cu  “sistemul” mondial



Am primit acest email de la prieteni. Este vorba despre o informatie care circula foarte mult in Spania in ultima perioada.
Dacă cineva mai crede că nu există cenzură astăzi, atunci poate doreste sa ne explice de ce nu s-a stiut nimic despre aceste lucruri si media internationala a evitat sa le faca cunoscute.

În Islanda, tara in care guvernul a fost demis in totalitate , marile bănci au fost naţionalizate, s-a decis să nu se plătească datoria creata în Marea Britanie şi Olanda, din cauza politicii lor financiare rău intentionate şi s-a creat un grup popular pentru a rescrie constituţia.

Şi toate acestea paşnic. O revoluţie împotriva puterii care ne-a adus la criza actuală.
De ce aceste fapte nu au devenit cunoscute de doi ani? Ce se întâmplă dacă alţi cetăţeni UE vor lua exemplu?

Iata pe scurt, istoria evenimentelor:
2008. Se nationalizeaza cea mai mare banca din tara. Se prăbuşeşte moneda, bursa isi suspenda activitatea. Ţara este în stare de faliment.
2009. Protestele populare din fata parlamentului fac sa fie convocate alegeri anticipate si provoaca demisia primului-ministru şi a membrilor guvernului, in bloc.
Continuă situaţia economica nefavorabila. Printr-o lege se propune rambursarea datoriei catre GB şi Olanda in valoare de 3.500 de milioane de euro, o sumă pe care toate familiile islandeze avea sa le plateasca lunar pentru următorii 15 ani la 5,5% dobanda

2010. Oamenii ajung să iasa în stradă şi cer ca aceasta lege sa fie supusa referendumului.
În ianuarie 2010, preşedintele refuză să o ratifice şi anunţa că se va consulta poporul. La referendumul, organizat în luna martie 93% din voturi au fost impotriva acestei legi. Pentru toate acestea, guvernul incepe o anchetă pentru a rezolva responsabilităţile legale ale crizei. Începe arestarea mai multor bancheri seniori şi directori. Interpolul emite un ordin, şi toti bancherii implicati, pleaca din ţară.

În acest context de criză, se alege o adunare pentru a elabora o nouă constituţie care să includă lecţiile învăţate în urma crizei şi pentru a înlocui pe cea curenta, o copie a constituţiei daneze.

Pentru a face acest lucru, se merge direct la poporul suveran. Se aleg 25 cetăţeni fără afiliere politică , din 522 care si-au depus candidaturile, pentru care era necesar sa fie majori şi sa aiba sprijinul a 30 de persoane.

Adunarea constituţională începe activitatea în februarie 2011 prezinta un proiect de constituţie bazată pe recomandările poporului din diverse reuniuni din întreaga ţară. Noua constitutie trebuie să fie aprobata de către actualul Parlament şi de cel care se va forma după alegerile legislative.

Aceasta este scurtă istorie a Revoluţiei din Islanda: demisia guvernului în bloc, naţionalizarea băncilor, un referendum pentru a permite oamenilor să decidă cu privire la deciziile economice, închisoarepentru cei responsabili pentru criza şi rescrierea constituţiei de către cetăţeni.

S-a menţionat acest lucru în mass-media europeană? S-a comentat cu privire la acest lucru in talkshow-urile politice? S-au văzut imaginile de la evenimente la televizor? Bineînţeles că nu.

Islandezii  au fost în măsură să se impotriveasca intregului sistem şi sa ofere o lecţie de democraţie intregii lumi.

http://www.taringa.net/posts/noticias/9443668/Islandia-revolucion-silenciosa.html
www.taringa.net

***
Trebuie de asemenea mentionat si faptul ca Islanda este tara care l-a adoptat pe celebrul sahist american Bobby Fisher ramas apatrid.  Pe scurt, Boby Fischer, a fost una dintre mintile stralucite care a luptat pe caile sahului si nu numai impotriva dominatiei masonico-sioniste in ciuda originii lui evreiesti.

Robert (Bobby) James Fischer (n. 9 martie 1943, Chicago, Illinois, SUA - d. 17 ianuarie 2008, Reykjavík Islanda) a fost al unsprezecelea campion mondial (1972-1975). Mama sa, Regina Wender, era o poloneză evreică devenită cetățean american, iar tatăl său, conform certificatului de naștere, era Hans-Gerhardt Fischer, un bio-fizician german.

Fischer a întrerupt supremația de circa 25 de ani a școlii de șah sovietice. Meciul său cu Spasski a fost supranumit "Meciul secolului". Dupa legendarul meci cu Spasski de la Reykyawik contand pentru titlul de campion mondial a inceput sa realizeze cine sunt de fapt cei ce conduc limea din umbra. A refuzat sa mai joace pentru echipa SUA.

În perioada 3-24 aprilie 1975, FIDE a organizat meciul de Campionat Mondial, Boby Fischer avându-l drept chalanger pe Anatoli Karpov. Nu s-a prezentat la meci și a fost declarat învins.

După câștigarea titlului, Fischer nu a mai participat la competiții oficiale timp de aproape 20 de ani, devenind un mare critic al aparatului american marioneta si un convins luptator antisionist.

În 1992 a jucat meciul “revanșei secolului”, împotriva lui Boris Spasski, în Iugoslavia aflată sub embargo NATO. Înaintea meciului a fost filmat scuipând pe ordinul SUA care îi interzicea să joace. Ca urmare, a fost declarat persoană non-grata pe teritoriul SUA și a intrat în urmărirea Interpolului.

O vreme s-a refugiat în Ungaria. Începând din 2000 a locuit în Filipine și Japonia, împreună cu Miyoko Watai, președinta „Asociației Japoneze de Șah”[1][2

A fost un aspru critic la adresa evreilor (el însuși fiind de descendență evreiască), primele sale declarații în acest sens fiind făcute în 1961. A negat Holocaustul, și-a anunțat intenția de a demasca crimele evreilor și a susținut că Statele Unite sunt o „farsă controlată de evrei ticăloși, circumciși, murdari și coroiați”.
La câteva ore după atentatele din 11 septembrie 2001 a declarat la un post de radio din Filipine, că „aceasta e o veste minunată”, continuând cu critici la adresa politicii SUA în Orientul mijlociu.

Atitudinea lui Fisher a declansat o adevarata vanatoare impotriva sa, din partea serviciilor secrete americane si a prietenilor lor. La insistentele depart de stat SUA, autoritatile japoneze il aresteaza pe sahist in iulie 2004 la aeroportul din Narita (sub pretextul utilizarii unui pasaport american anuntat de SUA ca fiind retras ) cand acesta se imbarca pe un zbor JAL cu destinatia Philipine. A fost tinut in detentie si cand urma a fi extradat in SUA, parlamentul Islandez i-a acordat azil politic, cerand Japoniei in mod oficial sa-l lase sa plece,Nefiind de ajuns acest demers,guvernul Islandez i-a acordat atunci cetatenia si pasaportul Islandez,astfel reusind sa se refugieze in Islanda pana la moartea lui in 2008.

Dupa moartea sa, proprietatile din Islanda au fost subiectul unor indelungi dispute intre fostele sotii alaturi de (culmea!) statul american - care isi motiva prezenta la succesiune prin faptul ca Fischer ar fi avut inca taxe neplatite catre SUA. Curtea Islandeza a decis in favoarea sotiei japoneze Miyoko Watari, alaturi de care marele sahist s-a stins din viata.

Despre marele sahist aici (lb engleza): http://en.wikipedia.org/wiki/Bobby_Fischer#Life_as_an_.C3.A9migr.C3.A9