PRIBEAG IN CASA LUI

O torta a fost, a fost o torta,
Atat de mare cat i-a fost lumina.
O forta a fost, a fost o forta,
Cat cea din aer,cea terestra si marina.

Ca torta el a ars fara fitil,
S-a consumat pe sine-n candeli si caldura,
N-a ars in stil modern, tiptil
Ci neaos ca un plug in aratura.

S-a dat pe sine, frantus-a-n prescuri,
N-a dramuit ce este ci s-a dat,
Si-a dat masura fara de masuri,
In strigat, cantec, urlet si rugat!

M-a'mbogatit asa precum pe multi,
Cu insula de libertate si gandire,
Cum neamul pribegea prin munti,
La vremuri vipioase si nefire.

M-a si dezrusinat de-a fi roman,
M-a invatat curaj si fruntea sus,
M-a invatat eu insumi sa raman,
Din mine sa refuz sa ma las dus!

Cdr(R) Ioan Salagean