Marele Maestru al Ordinului de Malta, impresionat de interiorul Palatului Cotroceni

"Mulţumesc pentru vizită. Este o plăcere să vă văd la Bucureşti", a spus Băsescu, la începutul convorbirii tete-a-tete cu Alteţa sa Eminentisimă Fra' Matthew Festing.
"Vă mulţumesc mult. (...) Este splendid aici, este magnific. Fantastic, fantastic", a spus, la rândul său, Fra' Matthew Festing, impresionat de Salonul Albastru, unde se desfăşoara întrevederea.
"E ceea ce pot face românii atunci când vor", a replicat şeful statului român.
"Splendid, ce loc minunat. Voiam să vin în România de mai mulţi ani şi nu am apucat", a continuat Marele Maestru al Ordinul de Malta, care, de altfel, este expert în artă.
Principele şi Marele Maestru al Ordinului Suveran Militar şi Ospitalier al Sfântului Ioan de Ierusalim, de Rodos şi de Malta, Alteţa sa Eminentisimă Fra' Matthew Festing, care se află în vizită de stat în România, a fost primit, miercuri, pe platoul de ceremonii al Palatului Cotroceni, cu protocolul rezervat şefilor de stat.
 
 
Cavalerii de Malta: O organizaţie ocultă suprastatală cu un trecut dubios

Toate conspiraţiile duc la... Malta
 
de Mihaela Gheorghiu
 
În timpul Cruciadelor, alături de Templieri acţiona la Ierusalim şi un alt Ordin militaro-călugăresc: „Ospitalierii” sau „Ioaniţii”, cei care astăzi sunt cunoscuţi sub numele de Cavaleri de Malta. Dacă în ceea ce îi priveşte pe Templieri, Ordinul s-a împrăştiat după ce Jacques de Molay a fost ars pe rug pe 18 martie 1314, Ioaniţii şi-au continuat activitatea, foarte asemănătoare cu cea a Templierilor, până în zilele noastre. Principiile şi acţiunile lor îi demască drept una din cele mai puternice grupări oculte supra-naţionale care acţionează în spatele scenei politice şi financiare mondiale.

Scurtă incursiune în istorie

Istoria cavalerilor de Malta începe în anul 1048, când un grup de negustori din republica italiană Amalfi a cerut permisiunea să construiască la Ierusalim o biserică, o mânăstire şi un spital care să ofere asistenţă pelerinilor. În anul 1113, comunitatea monastică ce s-a dezvoltat în jurul spitalului a fost recunoscută printr-o Bulă papală şi a primit privilegiul de a-şi alege conducătorii independent de orice autoritate laică sau religioasă. Cunoscuţi până atunci ca şi „Ospitalieri” (de unde şi numele de spital din zilele noastre), din acest moment încep să se numească „Ordinul Sfântului Ioan de Ierusalim”. Cei care îl alcătuiesc sunt militari şi călugări totodată (o combinaţie extrem de dubioasă ţinând cont de principiile divine ale non violenţei), de origine nobilă şi depun un triplu jurământ de sărăcie, castitate şi supunere. Vorbim deci de un grup militaro-religios care se bucură de o serie de privilegii: pot purta arme şi mai ales pot circula liber (fără a avea nevoie de permise de liberă trecere sau alte aprobări). În plus, prin Bula papală din 1113 sunt total independenţi de orice autoritate statală, constituind ceea ce în termeni moderni s-ar numi o structură supra-naţională. Cu timpul au devenit şi o forţă militară terestră şi navală foarte importantă.

Cavalerii provin din toate ţările Europei. Şi astăzi în Malta, le sunt arătate turiştilor opt capele dedicate diferitelor limbi ale Ordinului: franceză, italiană, engleză, spaniolă, germană şi diverse dialecte ale acestora. Existau sedii diferite pentru fiecare limbă, care erau numite „auberge”, un fel de hanuri sau palate în care cavalerii provenind de pe aceeaşi filieră locuiau împreună. Structura aceasta o întâlnim astăzi şi în trupele NATO, cu care cavalerii au multe lucruri în comun. Simbolismul lui opt apare atât în Crucea de Malta cât şi în simbolul NATO. La fel cum NATO a fost constituit ca o forţă militară de apărare a păcii, şi acest Ordin este alcătuit din „cavalerii ai păcii”.

În anul 1291, după pierderea ultimului bastion creştin de la Acra, cavalerii se refugiază în Cipru. Izgoniţi şi de acolo, ajung în insula Rhodos unde rămân timp de 200 de ani şi pun bazele unei importante forţe navale în zona mediteraneană, care atacă frecvent teritoriile turceşti, siriene şi egiptene. Jafurile şi distrugerile provocate îl fac pe sultanul Soleiman magnificul să atace Rhodosul în anul 1522. Cavalerii rezistă eroic timp de 6 luni după care sunt înfrânţi, iar supravieţuitorii sunt obligaţi să părăsească insula. Rătăcesc timp de şapte ani prin diverse ţări şi în 1530 împăratul Carol Quintul, cu aprobarea papei Celement al-VII-lea, le oferă insula Malta. Cu această ocazie se stabileşte ca Ordinul să rămână neutru în caz de război între naţiunile creştine. Când în 1798 Napoleon Bonaparte ocupă Malta, cavalerii sunt constrânşi să abandoneze insula şi se împrăştie în toate ţările Europei. De-abia în 1834 Ordinul se stabileşte în mod definitiv la Roma, unde deţine şi astăzi Villa Malta şi Palatul Malta, ambele teritorii malteze în statul italian.

Puţini, dar plasaţi în poziţii cheie

Conform propriilor statistici, Ordinul de Malta numără astăzi 12.500 de „cavaleri”, cărora li se alătură 80.000 de voluntari. Nu vă imaginaţi cumva că în cazul lor a îndrăznit cineva să considere voluntariatul ca fiind trafic de fiinţe umane sau exploatare. De pe un site de prezentare al Ordinului, aflăm chiar că există doar 38 de „cavaleri” de Malta în adevăratul sens al cuvântului. Mai precis, doar 38 dintre ei au depus ca şi în vechime cele trei jurăminte: de castitate, de sărăcie şi de supunere. Restul sunt persoane aflate foarte departe de aceste valori şi, desigur, serios implicate în politică sau afaceri. Despre aceştia trebuie spus faptul că ei nu depun decât jurământul de obedienţă totală faţă de Ordin. Ţinând cont de poziţiile de putere pe care ei le ocupă în societate, un astfel de jurământ îi transformă în instrumente ale unor interese străine de cele ale popoarelor sau statelor pe care ar trebui să le reprezinte.

Pe lângă faptul că timp de secole au reprezentat o importantă forţă armată terestră şi navală, Cavalerii de Malta au rămas până în zilele noastre o importantă putere ocultă financiară şi politică. Majoritatea membrilor sunt de origine nobilă, iar printre condiţiile primirii în Ordin se află aceea de a deţine o poziţie socială, titluri şi o avere importantă. Această condiţie, oricât ar părea de bizară este cheia puterii financiare a cavalerilor. De altfel, în vechime, averile nobililor ce se înrolau ca şi cavaleri de Malta reveneau la moartea acestora Ordinului.

Încă de la început Ioaniţii s-au constituit ca o organizaţie şi forţă militară supra-naţională, şi aşa au rămas şi până astăzi. Îi regăsim acum peste tot, dar mai ales în Consiliul pentru Relaţii Externe al SUA (CFR în limba engleză), CIA, FBI, NATO, Bilderberg, Comisia Trilaterală. Toţi „Cavalerii de Malta” deţin funcţii politice care le conferă imunitate diplomatică. Astfel ei au acoperire pentru foarte multe din activităţile ilegale în care sunt implicaţi şi se pot sustrage în caz de nevoie cercetării autorităţilor.

Strânse legături cu francmasoneria

Într-o planşă ce reproduce structura francmasoneriei, regăsim la nivelul Ritului de York Cavalerii de Malta şi binecunoscutul lor simbol printre gradele cele mai înalte. Mai ales, Loja Propaganda Due (P2) din Italia a avut strânse legături cu ei.

În cartea „Cavalerii întunericului”, François Hervet scrie: „în decembrie 1969 a avut loc o întâlnire secretă în biroul contelui Umberto Ortolani, ambasadorul cavalerilor de Malta în Uruguay, la care au participat mai multe capete ale lojei P2: Licio Gelli, Roberto Calvi, Michele Sidona, toţi implicaţi în omorârea Papei Ioan Paul I şi în masive fraude bancare.”

Istoricul militar român Mihai Dogaru afirma într-o emisiune TV în 2006: „Cavalerii de la Malta reprezintă una dintre cele mai vechi ramuri ale „Ordinului Cuceritorilor” (societate francmasonică în care sunt admişi doar cei care au deja un anumit grad de iniţiere ocultă). Ei au o Constituţie proprie şi au jurat să depună toate eforturile în scopul stabilirii Noii Ordini Mondiale.”

Cavalerii de Malta sunt cei care au pus bazele CIA. Allen Dulles şi Bill Donovan, primii directori ai CIA, numiţi chiar „taţii” acestui serviciu de informaţii, erau cavaleri de Malta. La fel stau lucrurile şi cu urmaşii lor: Wiliam Casey, directorul CIA în timpul guvernării Reagen şi John Mc Cone, directorul din timpul guvernării Kennedy.

Mulţi membrii notabili din armata SUA sunt cavaleri de Malta:

Alexander Haig – secretar de stat în timpul preşedintelui Ronald Reagan, şeful personalului de la Casa Albă în timpul guvernărilor Nixon şi Ford. Între 1974 şi 1979 el a fost comandatul forţelor SUA şi NATO în Europa, şi a jucat un rol important în sângeroasele războaie din Vietnam şi Corea.

William Westmoreland – general american care a comandat operaţiunile militare în războiul din Vietnam.

Charles A. Willoughby – pe numele real Adolf Tscheppe Weidenbach, fost nazist, general în armata SUA şi şeful spionajului în timpul războiului din Corea.

Pe lista cavalerilor de Malta se află şi: Tony Blair – fostul premier al Marii Britanii, David Rockefeller – mare magnat, filantrop şi un personaj cheie în tot ceea ce înseamnă conspiraţii, J. Edgar Hoover – fost director al FBI, Giscard d’Estaing – fost preşedinte al Franţei, Juan Carlos – rege al Spaniei, George H.W. Bush – fost preşedinte al SUA şi cântăreţul Frank Sinatra.

Mână în mână cu naziştii

Pe lângă zona mediteraneană şi Africa, principala sfera de influenţă a cavalerilor de Malta se află în America Latină. Dictatorul Augusto Pinochet (preşedinte al statului Chile până în 1990) şi Juan Peron (ales de trei ori preşedinte al Argentinei şi implicat în adăpostirea unor criminali de război nazişti pe teritoriul acestei ţări) erau şi ei cavaleri de Malta.

O serie de nazişti, unii dintre ei declaraţi criminali de război au fost cavaleri de Malta:

Reinhard Gehlen – general nazist, şef al serviciilor de spionaj din Germania până în 1968, recrutat apoi de SUA pentru a coordona acţiunile de spionaj din timpul războiului rece în Uniunea Sovietică. După război a primit cea mai înaltă decoraţie a Ordinului Marea Cruce de Merit.

Heinrich Himmler – nazist bine cunoscut şi criminal de război, comandant al trupelor SS şi al Gestapoului.

Kurt Waldheim – membru al Wehrmacht-ului (Înaltul comandament al forţelor armate naziste) în timpul celui de-al doilea război mondial, devenit secretar general al Naţiunilor Unite din 1972 până în 1981 şi preşedinte al Austriei.

Franz von Papen – nobil german, cancelar al Germaniei în 1932, ofiţer nazist şi unul dintre personajele cheie care au acţionat în culise făcând posibilă venirea lui Hitler la putere.
Fritz Thyssen – om de afaceri nazist care l-a susţinut financiar pe Hitler.

Pe lângă toţi aceşti nazişti cavaleri de Malta, Ordinul a fost implicat direct în ceea ce s-a numit „Rat Line” – operaţiunea de scoaterea din Europa a naziştilor de rang înalt şi a oamenilor de ştiinţă care activau în lagărele de concentrare naziste. Mulţi dintre ei au ajuns în America Latină, una din zonele controlate de Cavalerii de Malta, datorită privilegiilor pe care membrii acestui Ordin le au. Ne referim cu precădere la libera lor circulaţie. Practic, Cavalerii de Malta le-au pus la dispoziţie acestor criminali de război paşapoarte diplomatice false.

Penny Lernoux scrie în cartea sa „People of God”: „După război, baronul Luigi Parrilli, aristocrat italian şi cavaler de Malta a început negocierile secrete dintre dintre liderii SS şi şeful CIA, Allen Dulles. Allen Dulles şi cel care l-a succedat, John Fosters lucraseră împreună, înainte de a ajunge directori ai CIA, în conducerea companiei lui Rockeffeler, Standard Oil. Cu acest prilej ei stabiliseră strânse relaţii cu I. G. Farben, fabrica ce producea gazolină pentru maşinile de răboi naziste, dar şi substanţa Zyklon B utilizată în lagărele de concentrare (această ramură a I. G. Farben a devenit ulterior renumita fabrică de medicamente Bayer). Jurnalistul de război George Seldes a publicat câteva aticole în presa vremii despre acest subiect, şi rezultatul a fost că au încercat să îl omoare de mai multe ori, iar în final niciun ziar nu a mai vrut să îi mai publice articolele.”

Într-un viitor articol vom reveni cu detalii privind implicarea acestei organizaţii oculte în multe dintre evenimentele tragice sau controversate ale epocii actuale.
 

În România activează, ca şi pe plan internaţional, două „aripi” ale Cavalerilor de Malta: „Ordinul Suveran Militar de Malta”, reînfiinţat în 1990 şi „Ordinul Suveran Sfântul Ioan de Ierusalim, Cavaleri de Malta” adus în ţară în 2003 de omul de afaceri Constantin Buzatu şi orientat mai mult spre Rusia.

Conform unor date publicate de România Liberă, Ordinul Suveran Militar de Malta numără în România „16 cavaleri şi 1200 de voluntari organizaţi în 26 de filiale”. Dintre aceştia, cinci cavaleri au fost numiţi în februarie 2007.

Cealaltă ramură ţine de sistemul Prioratelor naţionale instituit de o Confederaţie a Cavalerilor Cruciaţi, organizaţie internaţională care se prezintă ca având 30.000 de membri la nivel mondial, dintre care aproximativ 200 sunt români. Prioratele au apărut în primul rând din cosiderente materiale, în urma unor înţelegeri între cavaleri şi Rusia ţaristă, pentru ca aceştia să nu piardă controlul financiar al unor zone cucerite de ruşi în care ei aveau deja multe investiţii. Primele priorate au fost înregistrate legal în 1911. Anul 1955 a reprezentant un moment foarte important, întrucât li s-a recunoscut acestora dreptul de a constitui o federaţie supranaţională.

În ultima perioadă, cele două ramuri româneşti ale Cavalerilor de Malta au părut să intre într-o luptă făţişă în goană după prozeliţi. După ce „Ordinul Suveran Sfântul Ioan de Ierusalim” i-a iniţiat pe actorul Jean Constantin şi pe prinţul Dimitre Sturza la Suceava, Ordinul Suveran Militar de Malta a ripostat organizând în premieră la Bucureşti o ceremonie publică de primire a unor cavaleri. Presa a relatat pe un ton foarte favorabil aceste evenimente, ajungându-se până acolo încât postul de televiziune Realitatea TV a transmis în direct ceremonia, care a durat mai bine de două ore.

A urmat apoi un tir de declaraţii de presă în care Constantin Bălăceanu Stolnici, reprezentantul Ordinului Suveran Militar de Malta şi Dorin Potolincă, Mare Prior pentru Europa de Est, reprezentant al Ordinul Suveran Sfântul Ioan de Ierusalim se acuzau reciproc de impostură şi îşi arogau statul de „singuri şi adevăraţi Cavaleri de Malta”.

În iunie 2007, România a devenit priorat, ceea ce înseamnă că a fost admisă în Federaţia supranaţională. Cu această ocazie, la Arad au mai fost numiţi patru cavaleri. Fiecare dintre ei au trebuit să scoată din buzunar 486 de euro ca taxă de primire în Ordin, la care se adaugă o cotizaţie anuală de 50 de euro, după cum a declarat presei cel care a condus ceremonia, Paull Switmen, Mare Cavaler al Ordinului Teutonilor din Germania.

Această ceremonie s-a desfăşurat în catedrala ortodoxă din Arad, la ea participând preoţi ortodocşi, ca de altfel şi la alte ritualuri masonice, lucru ce nu a scandalizat pe nimeni, ci dimpotrivă. Constantin Buzatu a fost numit Mare Prior, şi cu această ocazie România a primit dreptul de a-şi trimite reprezentanţi în guvernul Cavalerilor de Malta (altă găselniţă supranaţională). În acest guvern, Dorin Potolincă este ministru al culturii, iar Dimitrie Sturza ministru al activităţilor umaniste.

Pe politicienii români îi unesc interese oculte

În fruntea listei de cavaleri de Malta din România se află nimeni altul decât Adrian Năstase. Într-un interviu din anii '90, Adrian Năstase vorbeşte despre faptul că este cavaler de Malta şi că a fost numit undeva în afara ţării. Pentru a-şi justifica apartenenţa la acest Ordin el declară că „urmează tradiţia familiei”. Tatăl său, după absolvirea Şcolii Militare de Ofiţeri ca şef de promoţie ar fi fost primit în Ordin. Tot el arată că „în România dintre cele două războaie mondiale majoritatea cadrelor militare de elită făceau parte din acest Ordin.” Adrian Năstase este de altfel deţinătorul Marii Cruci a Ordinului de Malta din 1992, lucru cu care se mândreşte atât pe site-ul său, cât şi în CV-ul postat pe siteul Parlamentului.

Constantin Bălăceanu Stonici – „mentorul” ziarului masonic Ziua şi primul ortodox acceptat în Ordinul Suveran Militar de Malta. Imediat după primirea sa în această grupare ocultă, în 2003 el declara pentru ziarul Adevărul: „Este prima oară că se constituie oficial un nucleu ortodox, sub denumirea de „Familiarii Ordinului de Malta”, iar eu am fost ales să conduc această formaţiune, cu un pronunţat caracter ecumenic”. Constantin Bălăceanu Stonici a fost până nu demult membru în Consiliul Electoral al Patriarhiei române şi a avut de spus un cuvânt greu în ceea ce priveşte alegerea noului patriarh, tot un ecumenist. În acest fel Cavalerii de Malta s-au asigurat că Biserica ortodoxă română va merge în direcţia dorită de ei, adică cea a catolicizării.

Puskás Zoltan – senator UDMR care s-a aflat din 1991 la conducerea Serviciului de Ajutor Maltez. În cadrul şedinţei Senatului din 1 septembrie 2003 privind alegerea membrilor Biroului permanent, el este prezentat explicit ca fiind cavaler de Malta, semn că acest detaliu contează în forul legislativ al ţării: „Pentru funcţia de secretar, în continuare îl propunem pe domnul senator Puskás Valentin-Zoltán, cavaler de Malta” găsim scris negru pe alb în transcrierea acestei şedinţe postată pe siteul Senatului.

Constantin Buzatu – om de afaceri arădean, preşedinte al Asociaţei internaţionale a gărzilor de corp şi serviciilor de securitate, fost vicepreşedinte al organizaţiei judeţene PSD Arad. Este cel care după ce a fost primit în Ordinul Suveran Sfântul Ioan de Ierusalim din Ungaria a adus această grupare în 2001 în România, mai întâi la Arad. Are strânse conexiuni cu Poliţia locală.

Lizica Mihuţ – rectorul universităţii Aurel Vlaicu din Arad, face parte tot din Ordinul Suveran Sfântul Ioan de Ierusalim (după cum vedem în acest Ordin sunt primite şi femei).

Tiberiu Dekany – viceprimar al Aradului, preşedinte al organizaţiei municipale a PNL Arad şi lector la Universitatea Aurel Vlaicu din Arad (condusă de „sora” sa malteză Lizica Mihuţ). A fost cercetat penal pentru abuz în serviciu contra interesului public cu consecinţe deosebit de grave cu privire la înlesnirea vânzării frauduloase a unui teren pe care se afla fosta fabrică de zahăr din Arad. În noiembrie 2007 a fost însă scos de sub cercetare penală.

Levente Bognar – celălalt viceprimar al Aradului, membru UDMR şi un „adevărat” exemplu de caritate malteză. El este proprietarul unui imobil istoric evaluat la 10 milioane de euro, situat în centrul Aradului. În anul 1990 clădirea a fost revendicată şi câştigată în instanţă de una din mătuşile soţiei sale. Aceasta susţine că a primit moştenire imobilul respectiv, însă autenticitatea actului în cauză este contestată. Cele aproximativ 50 de persoane care locuiesc în acest imobil şi se află în pericol de a fi date afară de viceprimar l-au dat în judecată în 2001 pentru fals, uz de fals şi înşelăciune. Ei susţin că falsul este dovedit de două expertize grafologice. În septembrie au organizat un miting în faţa Parchetului Arad pentru a protesta faţă de modul în care justiţia tergiversează acest proces. De ce este tergiversat procesul putem înţelege doar dacă ne gândim la apartenenţa lui la Ordinul cavalerilor de Malta, dat fiind faptul că are „fraţi” bine plasaţi în justiţie.

Şerban Dimitrie Sturdza – urmaş al boierului Dimitrie A. Sturdza, care în secolul XIX a fost secretarul particular al lui Alexandru Ioan Cuza şi s-a întors împotriva acestuia, devenind apoi prim-ministru în guvernul liberal al lui Ion Brătianu. Locuieşte acum în Elveţia, dar s-a implicat şi în politica românească, fiind consilier economic în guvernul Năstase şi partener de vânătoare al fostului premier şi „frate”.

Neculai Bujor – reprezentantul familiei Sturza în România şi fost director economic în cadrul Primăriei Suceava. A fost demis din această funcţie datorită faptului că a furat din banii publici. În 2006, procurorii DNA au dispus trimiterea sa în judecată pentru luare de mită, abuz în serviciu contra intereselor publice, fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnatură privată şi complicitate la înşelăciune. Este judecat pentru o gaură în bugetul primăriei de 3,7 miliarde lei vechi. Ancheta a stabilit că doar timp de un an în cadrul primăriei Suceava au fost trecute ca şi cheltuieli de protocol sume exorbitante. Astfel, s-au cheltuit 70 de milioane de lei vechi pe „23 tone de napolitane, salatine, fursecuri, saleuri şi săraţele, ceea ce înseamna aproximativ 50 de kilograme pe zi. De asemenea, administraţia locală a mai cumpărat 12.400 de ştrudele şi plăcinte cu mere, precum şi 4500 cutii cu alune şi 5300 pungi de cafea". Dincolo de ridicolul situaţiei, acelaşi Neculai Bujor mai este judecat şi pentru că a primit de la administratorul unei societăţi comerciale, Tamara Chiburcă, care îi este şi rudă, suma de un miliard de lei vechi, pentru a înlesni încheierea a 49 de contracte de furnizare de produse şi servicii între firmele administrate de Chiburcă şi Primăria Suceava. În urma acestor înţelegeri, Tamara Chiburcă a reuşit să obţină chiar transformarea unei staţii de autobuz în magazin. Anchetatorii susţin că prejudiciul total adus Primăriei Suceava în acest al doilea caz se ridică la peste 60 de miliarde de lei vechi.

Octavian Creţu – directorul Spitalului Municipal Timişoara.

Viorel Marcu - responsabil cu problemele de cooperare internaţională din cadrul Asociaţiei Internaţionale a Poliţiştilor Timişoara.

Adrian Călin Albu - notar în Timişoara.

Cristian Buşoi – europarlamentar PNL.

Doru Trompea – preşedintele Organizaţiei Municipale a PSD Iaşi, fost şef de campanie electorală a primarului Iaşului Gheorghe Nichita, decan şi fondator al Universităţii Petre Andrei din Iaşi.

Dan Idolu – directorul aeroportului Traian Vuia din Timişoara.

Vasile Căţea – membru PSD Iaşi, om de afaceri, campion şi preşedinte al Federaţiei Române de Box. Este bănuit de conexiuni cu Omar Hayssam.

Ilie Botoş – fost procuror general al României, fost angajat al judecătoriei Alba Iulia, fost procuror militar în cadrul Parchetului Militar Cluj, practicant de karate.

Dan Deac – lector la Universitatea Vasile Goldiş din Arad, prim procuror la Turda (aproape de Alba) şi practicant de karate

Ioan Grigore Prodan – absolvent de teologie şi drept, preşedinte al Camerei de Comerţ a României în Cehia, comisar şi fondator al Comisariatului General pentru societatea civilă. Realizator şi moderator al unor emisiuni pe Realitatea TV în 2003. Distins cu Crucea Dobrogei de Centrul Ecumenic Internaţional al Bisericilor Creştine ce ţine de Arhiepiscopia Tomisului. Un articol din ziarul Cotidianul dezvăluie că: „În anul 2002, poliţiştii din cadrul IJP Cluj l-au cercetat pe Ioan Grigore Prodan pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă. Acesta a fost acuzat că în perioada septembrie-octombrie 2000 a pretins şi primit suma de 3.000 de mărci germane de la o persoană din Cluj, căreia i-a promis obţinerea de vize Schengen (după cum vedem vizele şi paşapoartele sunt o ocupaţie favorită a Cavalerilor de Malta n.n.). Prodan se prezenta drept finul senatorului Petre Roman, consilier guvernamental şi lider al unei organizaţii pentru drepturile omului. El a mai fost cercetat în alte şase dosare penale pentru trafic de influenţă, înşelăciune, fals intelectual, fals şi uz de fals.”(Comisariatul pentru Societatea Civilă este numele unei organizaţii nonguvernamentale înfiinţate în anul 2003, ca parte a „Planului de unificare şi monitorizare a ONG-urilor” iniţiat de Guvernul Năstase. Scopul neoficial al noului ONG era atenuarea presiunii crescânde la care era supusă guvernarea din partea societăţii civile. Iar ca scop declarat, „Comisariatul” îşi propune controlarea tuturor celor aproximativ 30 000 de ONG-uri româneşti!”)

Vasile Burlui – decanul Facultăţii de Medicină Stomatologică Gr.T. Popa din Iaşi, preşedintele Uniunii Naţionale a Stomatologilor din România.

Ionel Petru Pop – om de afaceri care deţine primul pavilion expoziţional din Timişoara, arhitect şi iniţiator al unui program turistic de preluare şi amenajare a unor hanuri în toată ţara, finanţat de fonduri Phare şi Sapard.

Maria Grapini – patroana unei firme de industrie textilă din Timişoara şi preşedinta Asociaţiei Femeilor de Afaceri Timiş. În 2005 se afla pe locul doi în Topul celor 100 de femei de succes din România, realizat de revista Capital. Culmea ridicolului maltez, în 1996 a primit în Italia placheta „femeia care a contribuit la dezvoltarea propriei naţiuni”.

După cum vedem, o serie din actorii care au jucat roluri principale în imensa înscenare privind MISA din martie 2004 sunt Cavaleri de Malta. Printre ei îi regăsim pe Adrian Năstase, Ilie Botoş, mentorul Ziua, Constantin Bălăceanu Stolnici. Postul Realitatea TV le transmite în direct ceremoniile timp de ore în şir, iar ziarul Gardianul publică ample reportaje elogioase la adresa lor, sub semnătura aceloraşi autori care apoi scriu împotriva MISA. La Arad, locul în care i s-a înscenat în 2004 lui Gregorian Bivolaru trecerea frauduloasă a frontierei, există un important fief al Cavalerilor de Malta. Tot acolo ei au importante conexiuni cu poliţia locală şi cu firmele de pază. Şi acestea sunt doar câteva din concluziile aspectelor dezvăluite de acest articol, vă lăsăm să le descoperiţi singuri pe celelalte.