Ceausescu a refuzat Grupul Bilderberg
 
“Guvernul Mondial” a incercat racolarea dictatorului in anii ’70, sustine fostul ofiter de informatii Stelian Octavian Andronic. Veteranul serviciilor de informatii externe, aflat la post la Amsterdam in anii ’70, este ofiterul care l-a informat pe Nicolae Ceausescu, in 1973, la vizita sa oficiala din Olanda, asupra existentei unei societati secrete, asa-numitul “Grup Bilderberg”, al carui fondator era chiar printul Bernard, sotul reginei Iuliana.
Grupul se infiintase in secret, in 1954, la hotelul Bilderberg din localitatea Oosterbeek, de langa orasul Arnhem. Sinteza realizata de ofiter, in exemplar unic, cuprindea si declaratia printului privind intentia Grupului de a infiinta un “Guvern Mondial” pana in anul 2000. Andronic, dezvaluie, in exclusivitate pentru ZIUA, o informatie noua: Bilderberg a incercat recrutarea lui Ceausescu inca din 1971!

La intalnirea cu aghiotantul lui Ceausescu, un general al DSS, acesta i-a inmanat informarea in plic dandu-i ordin sa arda nota si toate materialele legate de aceste aspecte. La deschiderea plicului, ofiterul a constatat ca nota speciala transmisa prese¬dintelui roman, invitatul de onoare al familiei regale olandeze, era plina de sublinieri sub cuvintele “Bilderberg” si “Bernard”. Ceausescu s-a reintalnit cu cuplul regal olandez la Bucuresti, in 1975. In cartea sa de memorii, “36 de ani in serviciile secrete ale Romaniei – din respect pentru adevar”, recent publicata de Compania, Octavian Stelian Andronic afirma ca, reintalnindu-se la Bucuresti cu generalul care l-a insotit in misiune pe Ceausescu la Amsterdam, acesta i-a sugerat sa pastreze tacerea asupra notei “Bilderberg”. A fost insa anul 1973 prima oara cand Ceausescu s-a intalnit cu un reprezentat de varf al Grupului?, s-a intrebat atunci ofiterul DIE.

Eliminat de Trilaterala.

Stelian Octavian Andronic, care de atunci a supravegheat activitatea societatilor secrete internationale, este in masura sa ne ofere, in exclusivitate, o informatie noua: Bilderberg a incercat recrutarea lui Ceausescu inca din 1971.
In 1971, inainte de constituirea Trilateralei, in 1973, cineva care facea parte si din serviciile secrete, si membru al Grupului Bilderberg, a incercat sa-l racoleze pe Ceausescu. Nu pot sa dezvalui identitatea acestuia, dar este o persoana foarte cunoscuta pe plan mondial”, ne spune fostul spion. “Reactia lui Ceausescu a fost categoric impotriva. Daca ar fi fost de acord soarta lui si a Romaniei, poate, ar fi fost cu totul alta. El a fost lichidat, exclus de pe scena istoriei, chiar de catre Trilaterala. Informatiile noastre au fost clare: in ianuarie 1989, reprezentantii Trilateralei, America – Henry Kissinger, Europa – Valery Giscard d’Estaing, si Asia – Yasuhiro Nakasone, s-au intalnit la Moscova cu Mihail Gorbaciov. Dupa care Gorbaciov, la ultima intalnire cu Ceausescu, i-a spus: ‘ne vedem in decembrie… daca ne mai vedem!’“

Ideologul la Obama

Octavian Andronic ne mai atrage atentia ca unul dintre ideologii Trilateralei, Zbigniew Brzezinski, este acum consilier al presedintelui Barack Obama. Brzezinski, care il curta si pe Ceausescu, si-a publicat si la Bucuresti, in 1973, la Editura Politica, condusa pe atunci de Walter Roman, o lucrare-manifest a Trilateralei si Clubului de la Roma: “Era Tehnotronica”. Aparuta la noi sub titlul “Revolutia Tehnotronica” in carte se “prevesteste” era controlului electronic al populatiei. “Este asa-numita noua ordine mondiala”, ne spune ofiterul. “Si Ceausescu o tragea cu ‘noua ordine economica mondiala’, dar ce se intampla azi este cu mult mai mult: s-a revenit la malthusianism”, afirma ofiterul.

Din informatiile lui Stelian Octavian Andronic, din Bilderberg nu face parte nici un roman, spre deosebire de Clubul de la Roma, un fel de anticamera a Trilateralei si Grupului, din care fac parte doar trei romani: academicianul Mircea Malita, ca membru de onoare, Mugur Isarescu, ca membru plin, si dr. Ildiko Tulbure, de la Universitatea Tehnica Clausthal, ca membru asociat.

Grupul ARCOR

La Bucuresti fiinteaza o Asociatie Romana pentru Clubul de la Roma (ARCOR), cu 80 de membri, la care intre vice-presedinti sunt Mircea Malita si Sergiu Celac, iar secretar general un anume Calin Georgescu. Printre membrii asociatiei se gasesc personalitati si fosti prese-dinti si prim-ministri ai Romaniei – cum ar fi Ion Ilies¬cu, Emil Constantinescu sau Petre Roman – dar si, ultimul pe lista, cu voia lor, magnatul Dan Voiculescu. ARCOR este partenera a mai multor initiative institutionale care se ocupa de “dezvoltarea durabila” a Romaniei, inclusiv cu sprijin guvernamental. Printre acestea se regaseste si Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare (IPID) din al carui Consiliu Director fac parte atat Malita, Celac sau Georgescu cat si Ecaterina Andronescu, Daniel Daianu sau Dan Puric. Mircea Malita, fost demnitar comunist de rang inalt remarcat pentru operatiunea de cosmetizare a imaginii regimului in lume, un apropiat al lui Ion Iliescu, s-a raliat si initiativei acestuia din urma pentru un “Club de la Bucuresti”.
 
Trilaterala la Bucuresti. Guvernul mondial din umbra se intruneste in Romania. Mugur Isarescu alaturi de Zbigniew Brzezinski, tartorul Trilateralei, Grupului Bilderberg si Clubului de la Roma

Un eveniment cu adevărat remarcabil va avea loc, chiar sub nasul nostru, în 15-17 octombrie. Pentru prima dată de la înfiinţare, în anul 1973, întâlnirea europeană anuală a Comisiei Trilaterale are loc la Bucureşti. Supranumită de mulţi analişti pe politică externă drept “guvernul mondial din umbră”, de alţi conspiraţionişti drept “sora mai mică a Clubului Bilderberg”, Comisia Trilaterală este o formaţiune cu trei poli, Europa, America de Nord şi Asia, care reuneşte cei mai influenţi politicieni, industriaşi, guvernatori de bănci centrale, profesori universitari, bancheri, reprezentaţi ai organismelor multinaţionale (ONU, Comisia Europeană etc.) şi patroni mass-media din cele trei regiuni dezvoltate ale lumii.

Comisia Trilaterală a regiunii europene are un număr de 170 de membri, toţi aleşi pe sprânceană şi cu acces numai pe bază de invitaţie personală din partea şefilor organizaţiei. 25 de ţări europene sunt reprezentate în Trilaterală, majoritarea din UE. România are şi ea doi membri, din 2004, conform site-ului oficial al Trilateralei (link: http://www.trilateral.org/). Unul este, surpriză-surpriză!, domnul Mugur Isărescu, iar cel de-al doilea, domnul Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la FMI. Interesant că ambii au o putere aproape discreţionară asupra finanţelor ţării, fiind orchestratorii împrumutului de 20 de milarde de euro de anul trecut şi susţinătorii unuia nou, în valoare similară. Într-adevăr, se pare că susţinerea unor guverne incompetente, dependente de împrumuturi externe, este cea mai bună strategie de afaceri a Fondului.

N-am putea susţine că Trilaterala este o organizaţie secretă, de vreme ce ştim că există, iar membrii săi sunt printre cei mai proeminenţi oameni ai lumii. Însă ceea ce pun ei la cale, de câte ori se întâlnesc, nimeni nu ştie cu precizie. Cert este că această Comisie Trilaterală a fost înfiinţată cu fondurile atotputernicei familii Rockefeller, care şi-a propus să finanţeze o vastă alianţă între America de Nord, Europa de Vest şi Japonia prin care să protejeze marile afaceri multinaţionale de etern fluctuanta viaţă politică.

 Se spune că ei sunt cei care finanţează campaniile electorale ale politicienilor, astfel încât, atunci când ajung la putere, vor acţiona în favorea lor- vezi România distrusă și grav avariată . Un fel de taxă de protecţie la nivel global. Pentru cei care cred că o astfel de ipoteză este de domeniul SF-ului, reamintesc că, în primele luni de la alegere, preşedintele Obama a numit nu mai puţin de 12 membri ai Comisiei Trilaterale în funcţii-cheie din administraţia americană, printre care şi ministrul de finanţe, Tim Geithner, ministrul de externe, Hillary Clinton, sau directorul Comitetului de Redresare Economică, Paul Volker.

În Europa, Trilaterala are un preşedinte de onoare, în persoana lui Peter Sutherland, un irlandez care este sau a fost membru în atâtea comitete şi comisii încât poţi edita tomuri întregi numai cu funcţiile lui.
Am să menţionez câteva dintre ele, pentru a ne face o idee asupra puterii de influenţă a acestui domn: preşedinte Goldman Sachs, preşedinte BP, procuror general al Irlandei, director Royal Bank of Scotland, director al Grupului Bilderberg, membru de onoare al Institutului de Afaceri Europene, ambasador şi reprezentant special ONU, preşedinte London School of Economics, consilier financiar la Vatican, comisar european pentru competiţie şi educaţie, director general GATT (anterior Organizaţiei Mondiale a Comerţului). Ca să enumerăm doar câteva!
Acest domn, împreună cu restul celor 170, a fost pentru trei zile în Bucureşti. Evenimentul nu trebuie legat sub nici o formă de contextul politic actual al ţării; el a fost programat cu cel puţin un an în urmă. Şi oricum, situaţia României este o miză prea mică pentru o astfel de reuniune. Nu vom şti ce anume au discutat, pentru că niciodată nu au apărut stenograme în presă şi nici nu s-au făcut declaraţii. Putem doar să urmărim atitudinea viitoare a guvernatorului, care, de altfel, de mult tot bate şaua ca să priceapă iapa că ne mai trebuie un nou împrumut, şi să încercăm să desluşim ce ordine a primit de la mai-marii lui.

Ceea ce este trist de constatat, pentru a câta oară, este faptul că astfel de organizaţii care concentrează o putere aproape infinită de a schimba destinele a miliarde de oameni se situează dincolo de mecanismele democratice de guvernare. Un om de valoarea lui Peter Sutherland, năucitor de influent, poate să fie mânat de cele mai onorabile intenţii, dar tot nu este mandatat printr-un vot popular, piatra de temelie e domocraţiei. El, la fel ca şi ceilalţi de teapa lui, este un exponent al plutocraţiei, puterea unor elite asupra maselor. Pun la bătaie ce vreţi voi că nu palpită nici o secundă pentru asistaţii social care îşi vând votul pe o găleată sau o pungă de făină, definiţia democraţiei autohtone. La urma urmei, lasă-i să-şi înveţe lecţia atitudinii lor descreierate, în cel mai crunt mod cu putinţă.

Pentru noi, restul, care ne încăpăţânăm să sperăm într-o societate responsabilă, nu ne rămâne decât să alegem să fim la cheremul poftelor isterice ale maselor iresponsabile sau la mâna deciziilor unei elite corporatiste. Tristă viaţă ne aşteaptă!